Din surse apropiate aflam ca proprietarul echipei The Pimps a decis schimbarea antrenorului Ovidiu, nemultumit de pozitia pe care o ocupa in clasament echipa pe care o patroneaza. Acesta a trimis vorba apropiatului sau, Sile Gagicu, ce controleaza reteaua de proxeneti din Milano, sa aduca imediat un antrenor italian. Se pare ca relatiile suspuse ale lu' Sile (din surse neconfirmate fiind vorba chiar de Il Capo Di Tutti Capi) l-au ajutat sa-l convinga pe renumitul antrenor Joseba Masteratti sa preia o sarcina deloc usoara: aceea de a promova echipa lu' Fane Bulau in primul esalon al campionatului romanesc. Cum a reusit Sile Gagicu sa convinga un antrenor de talie mondiala sa vina intr-un campionat mai mult decat mediocru va ramane pentru multi o enigma.
Surprinzator e faptul ca noul antrenor al "Proxenetilor" cunoaste limba lui Eminescu, iar jurnalistii prezenti pe aeroport la sosirea acestuia in Romania au reusit sa-i smulga o prima declaratie:
"E o mare onoare sa vin la voi in tara, si sper din tot sufletul sa ajut echipa Pimpsilor in acest sezon cu experienta pe care am castigat-o in campionatele in care am antrenat pana acum. Pana la adevarata conferinta de presa dati-mi voie sa mai afirm un singur lucru: Gagicile voastre sunt cele mai tari din lume! Grazie Romania, grazie Sile."
Un fanatic suporter al Proxenetilor afirma ca imediat dupa sosirea italianului, Fane Bulau a chemat toata crema lumii interlope, sefii galeriei, sutii, mardeiasii, si bagaboantele din subordine.
- Auziti la Bosu aici - striga Costica Brici, omu de care se zvoneste ca l-ar fi scapat pe Fane Spoitoru dintr-un scandal intr-o discoteca din centru.
- Hmm, - tusi puternic Bulau - Bah, zic o data si n-o sa repet pentru nimeni. L-am adus pe macaronar sa faca treaba aici. Sa nu va prind ca-i bagati strambe ca v-am halit. M-ati auzit. Am pus pariu cu varu-miu Dani Gagea ca o sa castig campionatu in 2 sezoane. Bani multi. Atat de multi cat nu scoateti voi in 5 ani din afacerile voastre. Si stiti ce fac io cand pierd bani. Execut. Si-n stanga si-n dreapta. Asa ca fiecare sa treaca la treaba.
La barul Melody din centrul orasului actiunea continua:
- TU - zise Fane, indreptandu-si degetul catre Giani Speriatu, - sa-ti trimiti fetele peste tot. In toate barurile pe unde umbla fotbalistii. Nu ma intereseaza cum ii rezolva. Diazepam, boli stii tu de care, si alte secrete de-ale lor. Vreau sa tii pe bara cei mai periculosi fotbalisti din campionat. M-ai inteles.
- Gata Sefu. - ingana Giani. Apoi, se intoarse catre fete si tipa: Hai, Veto, Carmencito, ce stati ca tutele. Hai ca va bag in fara salariu daca mai stati mult aici.
- Buzila, - continua Bosu - ciuleste bine urechile. Am o treaba pentru tine. Vezi, sa nu se repete ca data trecuta cand i-ai bagat pe turistii aia in spital 5 saptamani de ne-au dat la sienen. Faci disciplina in galerie. Sa n-aud nici o scandare impotriva noastra pe stadion. M-ai inteles. Cine vine cu gand rau la stadion, iei baietii si-i rezolvi. A doua oara sa nu mai apara elemente d-astea cum le zice ... destabilizoare. In 5 minute dupa ce le-a iesit porumbelu'... Ce porumbel, cand striga impotriva noastra e cioara curata... sa reiau, in 5 minute dupa ce le-a iesit porumbelu' pe gura, i-ai luat frumos in spatele stadionului si i-ai lucrat. La deplasari o sa fie mai dificil. Da' asta nu e treaba ta. Hai, baga-i pe baieti la sala. Sa fie in forma. Si vezi sa nu-ti lipseasca vreunu'.
- Asaaaa, unde ramasesem? - intreba usor Bulau, sa vada daca lumea e atenta.
- La deplasari - ii sufla incet la ureche Brici.
- Ahh, da. Acum partea cea mai importanta. Acasa nu cred ca avem probleme. Lucreaza Buzila si Speriatu. E clar. Oamenii vin pe teritoriu nostru. N-au nici o sansa. Sa vedem ce facem afara. Unde esti bah, Crema. Da-te mai in fata.
Un pusti pirpiriu, isi face aparitia in mijlocul salii. Isi bombeaza usor pieptul, si-si freaca palmele de pantalonii slinosi.
- Aici Sefu. - striga el incercand un salut militaresc.
- Bah, fii atent. Platesc toate deplasarile. Sa fie clar. Va bag in delegatie. 3 zile inainte de fiecare meci afara. Dati raport zilnic. Ce mananca aia. Unde se duc. Cu cine vorbesc. Ce secrete are fiecare. Pe care-l insala nevasta, care are amanta, si asa mai departe. Vorbesti cu Piticu. Ala de lucreaza la spatii verzi. Sa inspecteze fiecare gazon. Vreau ca macaronaru sa stie detaliile fiecarui gazon din tara. Unde-s gropile, dac-au mutat aia portile. De unde se trage mai bine la poarta. Care-i partea care trage. Ca la biliard. Intelegi. Si te prezinti cu raport complet la macaronar inainte de fiecare meci. Asaaa. Si ca sa nu stai si tu degeaba. Sterpelesti echipamentu' adversarilor, vezi ce gasesti prin vestiare. Bagi zvonuri prin galerie in timpu meciului. Ahhh, si sa nu uit. Stii tu cum facem noi la barbut. Jucam cu zarurile noastre. Ehh, asa sa fie si la fiecare meci afara, jucam cu mingea noastra. E clar?! Te descurci. Nu degeaba te-am bagat io in seama.
- Hai, si-acu toata lumea la treaba - termina triumfal discursul Fane Bulau.

Imediat ce Bosu isi termina discursul, toata lumea intra intr-o trepidatie. Vorbeau intre ei, gesticulau, unii dintre ei vizibil marcati de eveniment.
- Auzi Brici. Spune-le lu Giani si lu Crema sa mai ramana putin. Hai, si trimite repede doi oameni dupa macaronaru' ala sa-I facem si noi botezu. Si adu-l pe nea Croasant sa stau putin de vorba cu el pana atunci.
Vizibil obosit, Bosu se aseza la o masa. Isi scoase un trabuc din buzunarul de la piept al hainei, si-l freca intre degete, cand deodata aparu in fata lui un om intre 50 si 60 de ani.
- Asa Croasante, ia zi ce bunataturi ai mai invatat tu sa pregatesti pe la bucatarie acolo? Azi tre' sa spargem gura targului. Vreau sa bagi ce ai tu mai bun din specialitatile tale. Ia recita un meniu la sefu' sa vedem cum stam cu preparatele.
- Da' sefu. Ce va intereseaza. Bucatarie internationala sau din astea de-ale noastre romanesti.
- Pai io stiu. Vine un macaronar la pranz. Si ma gandeam sa bagam ceva de la mama lui. Sa zica c-a nimerit in rai aici la noi. Am auzit ca astia sunt mai pretentiosi. Fac nazuri la mancare. Nu inghit orice borhot ca romanii. Ia toarna ceva pe gura aia.
- Ahh, pai de ce nu zici sefu. Pot sa fac niste paste bolognese, un carpaccio de vita cu capere si ulei de masline, iar ca bautura io zic un Cabernet Sauvignon Terra Dacica.
- Bah, stii ca nu esti prost, mah Croasante. Asa, asa. Cum zici tu acolo. Mancare italieneasca cu bautura romaneasca. L-am dat gata pe macaronar. Si cum astia sunt slobozi la gura, i-am luat fata. Tre' sa-l facem sa fie de-al nostru. E prima oara cand ma chinui sa nu tin pe cineva cu forta. Ca astuia daca nu-i convine, isi ia zboru. Si alta pleasca d-asta nu mai pupam noi. Hai treci la cratita, ca vad ca s-au intors baietii.
- Bon giorno, don Joseba - schimba deodata tonul Fane Bulau. Si se indrepta spre noul venit, totul numai zambet. Cum ati calatorit?
- Bon giorno. Am calatorit bine. Nu stiu de ce dar parca ma simt ca acasa. Un pic mai frig - zambi italianul - dar simt o caldura sufleteasca. Si asta conteaza cel mai mult pentru noi, italienii.
- Ahh, simtiti-va ca acasa. Luati loc. - ii raspunse foarte amabil Fane Bulau. Apoi facu o pirueta catre Costica Brici si-i maraii usor - Ascunde-l pe Crema mai repede, si adu-l aici pe Giani.
- Dupa cum ati aflat, sunteti il alenatore de nostra echipa - incerca Fane Bulau un melanj intre romana si italiana.
- Si, adica da. M-a surprins propunerea lui Sile. Il mio amico. Daca ma intelegi. Dar cum nu puteam sa refuz, iata-ma. La ce sunt buni prietenii? Nu?! - zambi italianul.
- Buna ziua - isi facu aparitia Giani, incercand sa-si aranjeze in ultim moment nodul de la cravata.
- El este Giani Speriatu, orice dorinta personala I-o spuneti lui. Are cele mai tari tipe din tara. Relatii multe. Spuneti un nume si va rezolva.
- Don Fane, se poate. Suntem profesionisti. Le prego - sari italianul, cu un gest energic.
- Scuze, scuze. - isi pleca usor capul Bulau, ca un elev scos la colt de doamna invatatoare.

Giani sesiza momentul si trase un scaun de la masa, avand grija ca acesta sa faca destul zgomot pentru a atrage atentia.
- Cum mai stau lucrurile la Milano. Care este trendul vara asta. Am auzit ca o sa se poarte movul. E adevarat?
- Ii-oo, ii-oo - se balbaii italianu. - Io nu stiu prea multe despre moda. Despre calcio vorbim cat vreti, dar la moda nu ma pricep. E drept ca mai admir cate o ragazza dar nu prea acord importanta hainelor pe care le poarta decat daca ii scot in evidenta rotunjimile.
- Ahh, don Joseba sa stiti ca au loc niste prezentari de moda la noi, la fel de profesioniste ca cele din Italia. Si va asigur modelele noastre sunt la fel de prezentabile. Apropo, eu am o agentie de modelling. Una dintre cele mai bune din tara. Poate, dupa ce va mai acomodati putin o sa treceti si dumneavoastra pe la prezentarile noastre. - zambi usor pe sub mustata Giani.
- Da, Giani o sa treaca sigur. - isi reveni Bulau. Dar sa continuam cu ce se pricepe don Joseba mai bine. Fotbalul. Calcio, cum ii zice dumnealui. Ce ziceti despre echipa. Avem sanse?
- Nu am apucat sa vorbesc cu jucatorii. M-ati rapit imediat de la hotel. - zambi italianul. Dar am aruncat o privire pe fisele lor tehnice. Stiti, continua el cu verva, noi antrenorii obisnuim sa ne notam lucruri despre jucatori. Deci, uitandu-ma pe fisele lor tehnice am tras cateva concluzii. Una la mana: voi n-aveti portar ca lumea. La noi in Italia se practica foarte mult catenaccio. Gheara. Sugrumarea jocului. Tinerea de rezultat. Si e foarte important sa ai un portar bun care sa ajute echipa sa pastreze rezultatul. Capisci Don Fane?
- Si si. Am notat. Portar. V-ati gandit la cineva?
- Da. Stiu un portar. Fost component de nationala. Il bate gandul sa se retraga. Nu prea e in forma. Dar are talent si experienta. Si cu putin antrenament e piesa de care avem nevoie. Pentru moment. Evident. Ion Chivu se numeste. Si putem sa-l luam imediat. Asta daca nu ati epuizat deja bugetul de transferuri.
- Epuizat. Nu se epuizeaza el asa repede. Avem 2 milioane. Daca trebuie mai mult nici o problema se rezolva.
- Nu, deloc. Cam atat este pretul lui. Si cred ca pot sa obtin o reducere. Tine mult la mine. Eu l-am remarcat si bagat in lumea mare. Deci spuneti. Il luam?
- Pai mai incape vorba. Diseara e la club. Chiar acu dau ordin contabilului sa vireze suma. Asta daca intelegerea e valabila.
- Perfect.- spuse italianul, intorcand usor capul, pentru ca in incapere se simti deodata un miros de sos boloniez. Ahh, che sorpresa. Simt ca o sa ne intelegem foarte foarte bine noi doi. Don Fane.