Imediat ce Bosu isi termina discursul, toata lumea intra intr-o trepidatie.
Vorbeau intre ei, gesticulau, unii dintre ei vizibil marcati de eveniment.
- Auzi Brici. Spune-le lu Giani si lu Crema sa mai ramana putin. Hai, si trimite
repede doi oameni dupa macaronaru' ala sa-I facem si noi botezu. Si adu-l pe
nea Croasant sa stau putin de vorba cu el pana atunci.
Vizibil obosit, Bosu se aseza la o masa. Isi scoase un trabuc din buzunarul
de la piept al hainei, si-l freca intre degete, cand deodata aparu in fata lui
un om intre 50 si 60 de ani.
- Asa Croasante, ia zi ce bunataturi ai mai invatat tu sa pregatesti pe la bucatarie
acolo? Azi tre' sa spargem gura targului. Vreau sa bagi ce ai tu mai bun din
specialitatile tale. Ia recita un meniu la sefu' sa vedem cum stam cu preparatele.
- Da' sefu. Ce va intereseaza. Bucatarie internationala sau din astea de-ale
noastre romanesti.
- Pai io stiu. Vine un macaronar la pranz. Si ma gandeam sa bagam ceva de la
mama lui. Sa zica c-a nimerit in rai aici la noi. Am auzit ca astia sunt mai
pretentiosi. Fac nazuri la mancare. Nu inghit orice borhot ca romanii. Ia toarna
ceva pe gura aia.
- Ahh, pai de ce nu zici sefu. Pot sa fac niste paste bolognese, un carpaccio
de vita cu capere si ulei de masline, iar ca bautura io zic un Cabernet Sauvignon
Terra Dacica.
- Bah, stii ca nu esti prost, mah Croasante. Asa, asa. Cum zici tu acolo. Mancare
italieneasca cu bautura romaneasca. L-am dat gata pe macaronar. Si cum astia
sunt slobozi la gura, i-am luat fata. Tre' sa-l facem sa fie de-al nostru. E
prima oara cand ma chinui sa nu tin pe cineva cu forta. Ca astuia daca nu-i
convine, isi ia zboru. Si alta pleasca d-asta nu mai pupam noi. Hai treci la
cratita, ca vad ca s-au intors baietii.
- Bon giorno, don Joseba - schimba deodata tonul Fane Bulau. Si se indrepta
spre noul venit, totul numai zambet. Cum ati calatorit?
- Bon giorno. Am calatorit bine. Nu stiu de ce dar parca ma simt ca acasa. Un
pic mai frig - zambi italianul - dar simt o caldura sufleteasca. Si asta conteaza
cel mai mult pentru noi, italienii.
- Ahh, simtiti-va ca acasa. Luati loc. - ii raspunse foarte amabil Fane Bulau.
Apoi facu o pirueta catre Costica Brici si-i maraii usor - Ascunde-l pe Crema
mai repede, si adu-l aici pe Giani.
- Dupa cum ati aflat, sunteti il alenatore de nostra echipa - incerca Fane Bulau
un melanj intre romana si italiana.
- Si, adica da. M-a surprins propunerea lui Sile. Il mio amico. Daca ma intelegi.
Dar cum nu puteam sa refuz, iata-ma. La ce sunt buni prietenii? Nu?! - zambi
italianul.
- Buna ziua - isi facu aparitia Giani, incercand sa-si aranjeze in ultim moment
nodul de la cravata.
- El este Giani Speriatu, orice dorinta personala I-o spuneti lui. Are cele
mai tari tipe din tara. Relatii multe. Spuneti un nume si va rezolva.
- Don Fane, se poate. Suntem profesionisti. Le prego - sari italianul, cu un
gest energic.
- Scuze, scuze. - isi pleca usor capul Bulau, ca un elev scos la colt de doamna
invatatoare.
Giani sesiza momentul si trase un scaun de la masa, avand grija ca acesta sa
faca destul zgomot pentru a atrage atentia.
- Cum mai stau lucrurile la Milano. Care este trendul vara asta. Am auzit ca
o sa se poarte movul. E adevarat?
- Ii-oo, ii-oo - se balbaii italianu. - Io nu stiu prea multe despre moda. Despre
calcio vorbim cat vreti, dar la moda nu ma pricep. E drept ca mai admir cate
o ragazza dar nu prea acord importanta hainelor pe care le poarta decat daca
ii scot in evidenta rotunjimile.
- Ahh, don Joseba sa stiti ca au loc niste prezentari de moda la noi, la fel
de profesioniste ca cele din Italia. Si va asigur modelele noastre sunt la fel
de prezentabile. Apropo, eu am o agentie de modelling. Una dintre cele mai bune
din tara. Poate, dupa ce va mai acomodati putin o sa treceti si dumneavoastra
pe la prezentarile noastre. - zambi usor pe sub mustata Giani.
- Da, Giani o sa treaca sigur. - isi reveni Bulau. Dar sa continuam cu ce se
pricepe don Joseba mai bine. Fotbalul. Calcio, cum ii zice dumnealui. Ce ziceti
despre echipa. Avem sanse?
- Nu am apucat sa vorbesc cu jucatorii. M-ati rapit imediat de la hotel. - zambi
italianul. Dar am aruncat o privire pe fisele lor tehnice. Stiti, continua el
cu verva, noi antrenorii obisnuim sa ne notam lucruri despre jucatori. Deci,
uitandu-ma pe fisele lor tehnice am tras cateva concluzii. Una la mana: voi
n-aveti portar ca lumea. La noi in Italia se practica foarte mult catenaccio.
Gheara. Sugrumarea jocului. Tinerea de rezultat. Si e foarte important sa ai
un portar bun care sa ajute echipa sa pastreze rezultatul. Capisci Don Fane?
- Si si. Am notat. Portar. V-ati gandit la cineva?
- Da. Stiu un portar. Fost component de nationala. Il bate gandul sa se retraga.
Nu prea e in forma. Dar are talent si experienta. Si cu putin antrenament e
piesa de care avem nevoie. Pentru moment. Evident. Ion Chivu se numeste. Si
putem sa-l luam imediat. Asta daca nu ati epuizat deja bugetul de transferuri.
- Epuizat. Nu se epuizeaza el asa repede. Avem 2 milioane. Daca trebuie mai
mult nici o problema se rezolva.
- Nu, deloc. Cam atat este pretul lui. Si cred ca pot sa obtin o reducere. Tine
mult la mine. Eu l-am remarcat si bagat in lumea mare. Deci spuneti. Il luam?
- Pai mai incape vorba. Diseara e la club. Chiar acu dau ordin contabilului
sa vireze suma. Asta daca intelegerea e valabila.
- Perfect.- spuse italianul, intorcand usor capul, pentru ca in incapere se
simti deodata un miros de sos boloniez. Ahh, che sorpresa. Simt ca o sa ne intelegem
foarte foarte bine noi doi. Don Fane.